Sari la conținut

Conflict înghețat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În relațiile internaționale, un conflict înghețat este o situație în care ostilitățile armate au încetat, însă conflictul nu a fost soluționat printr-un tratat de pace sau printr-un alt acord politic definitiv. În consecință, statutul juridic și politic al părților rămâne nerezolvat, iar posibilitatea reluării ostilităților persistă, generând un climat de insecuritate și instabilitate.[1]

Termenul a fost folosit în mod obișnuit pentru conflictele postsovietice, dar a fost adesea aplicat și altor dispute teritoriale extinse și nerezolvate. Situația de facto care apare poate sau nu să corespundă poziției oficiale afirmate de oricare dintre părțile implicate în conflict. De exemplu, în cadrul Diviziunii Coreei, atât Coreea de Nord, cât și Coreea de Sud revendică oficial întreaga peninsulă; cu toate acestea, există o graniță bine definită între zonele de control ale celor două țări. Conflictele înghețate au uneori ca rezultat state parțial recunoscute. De exemplu, Republica Osetia de Sud, un produs al conflictului înghețat dintre Georgia și Osetia, este recunoscută de alte opt state.[2][3][1]

Întrucât agresorii nu sunt învinși, conflictele înghețate pot fi văzute ca o modalitate de a calma și de a recompensa agresiunea. Status quo-ul agresiunii ar putea fi, de asemenea, rezultatul unui impas din cauza puterii militare egale și poate declanșa ezitarea de a întreprinde acțiuni militare imediate, în special acțiuni împotriva unei alte mari puteri.[4]

Conflicte înghețate

[modificare | modificare sursă]
O hartă a Ciprului divizat

Disputa cipriotă este înghețată din 1974. Partea de nord a Ciprului se află sub controlul de facto al Republicii Turce a Ciprului de Nord, dar acest lucru nu este recunoscut la nivel internațional, cu excepția Turciei.[5][6]

India și Pakistanul au purtat cel puțin trei războaie pentru regiunea disputată a Kashmirului, în 1947, 1965 și 1999. India revendică întreaga suprafață a fostului stat princiar Jammu & Kashmir pe baza aderării oficiale a conducătorului său la India.  în mijlocul unei invazii pakistaneze după împărțire și administrează aproximativ 43% din acesta. Pakistanul l-a revendicat și el de la împărțire, bazându-se pe populația sa majoritar musulmană, și controlează aproximativ 37% din regiune, încurajând în același timp tacticile de război prin intermediari în Kashmir. Teritoriul rămas este controlat de Republica Populară Chineză; o parte din acesta a fost ocupată în timpul războiului sino-indian, iar o parte a fost conferită RPC de către Pakistan.[7][8]

Conflictul coreean a fost înghețat din 1953, când un armistițiu a pus capăt Războiului din Coreea. Atât guvernele nord-coreene, cât și cele sud-coreene revendică întreaga peninsulă coreeană, în timp ce controlul de facto este împărțit de-a lungul liniei de demarcație militară din Zona Demilitarizată Coreeană. Atât Coreea de Nord, cât și Coreea de Sud sunt recunoscute de marea majoritate a celorlalte națiuni, deși nu se recunosc reciproc.

Conflictul dintre China continentală și Taiwan este înghețat din 1949. Niciun armistițiu sau tratat de pace nu a fost semnat vreodată, iar dezbaterea continuă cu privire la încheierea legală a războiului civil. Oficial, atât Republica Populară Chineză (RPC), cu sediul la Beijing, cât și Republica Chineză (ROC), cu sediul la Taipei, se consideră singurul guvern legitim al întregii Chine. Deși cea din urmă, în special, nu este recunoscută de majoritatea țărilor și statelor la nivel internațional, rămâne o administrație independentă de facto în Taiwan și în alte câteva insule.

Disputa privind statutul Kosovo a rămas înghețată de la sfârșitul războiului din Kosovo, purtat în 1998-1999 între forțele iugoslave (Republica Federală Iugoslavia) și Armata de Eliberare a Kosovo, de etnie albaneză. Regiunea Kosovo a fost administrată independent de Misiunea Administrativă Interimară a Națiunilor Unite în Kosovo de la război. Kosovo și-a declarat unilateral independența față de Serbia în 2008, dar este recunoscut de 108 state membre ale ONU, deoarece Serbia consideră în continuare Kosovo parte a teritoriului său.[9][10]

De la armistițiul care a pus capăt războiului din Transnistria (1990–1992), republica separatistă Transnistria, influențată de Rusia, a controlat cea mai estică fâșie a teritoriului Moldovei. Republica nu este recunoscută pe plan internațional, iar Moldova continuă să revendice teritoriul.

Conflictul din Nagorno-Karabah a fost un conflict înghețat, cu perioade de escalade pe scară largă. Dizolvarea Republicii Artsakh în urma ofensivei azere din 2023 din Nagorno-Karabah a pus capăt acestui conflict înghețat.

Războiul ruso-ucrainean a izbucnit ca reacție a Rusiei la Euromaidan și la Revoluția Ucraineană de succes de la începutul anului 2014. Războiul din Donbas s-a transformat într-un conflict înghețat după acordul de la Minsk II din 2015, care a redus luptele la scară largă, dar nu a reușit să producă o soluționare durabilă. Linia frontului a rămas în mare parte statică ani de zile, cu ciocniri sporadice și un impas politic continuu între Ucraina și forțele separatiste susținute de Rusia. Starea de blocare a conflictului a luat sfârșit în februarie 2022, când Rusia a lansat o invazie la scară largă a Ucrainei, demantelând cadrul anterior de armistițiu și escaladând războiul într-un conflict activ, la nivel național.[11][12][13]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 „Europe: Frozen conflicts”. The Economist. . Accesat în .
  2. ↑ Simon Tisdall (). „This dangerous new world of self-interested nations”. The Guardian. Accesat în .
  3. ↑ „North and South Korea: A Frozen Conflict on the Verge of Unfreezing?”. Isn.ethz.ch. Accesat în .
  4. ↑ Jung, Karsten (). „A New Concert for Europe: Security and Order After the War”Necesită abonament cu plată. The Washington Quarterly. 46: 25–43. doi:10.1080/0163660X.2023.2192137.
  5. ↑ Foster, Peter (). „Hopes rise for deal to end 40-year frozen conflict in Cyprus”. The Telegraph (în engleză). ISSN 0307-1235. Accesat în .
  6. ↑ Byrne, Sean J. (). „The Roles of External Ethnoguarantors and Primary Mediators in Cyprus and Northern Ireland”. Conflict Resolution Quarterly. 24 (2): 149–172. doi:10.1002/crq.164.
  7. ↑ Irfan Haider (). „PM Nawaz urges Ban Ki-moon for plebiscite in Kashmir”. Dawn. Accesat în .
  8. ↑ Durrani, Atiq (). „PAK-INDIA Dialogue: Single-Point-Agenda: KASHMIR”. PKKH. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. ↑ Bancroft, Ian (). „Ian Bancroft: A new frozen conflict in Kosovo?”. the Guardian (în engleză). Accesat în .
  10. ↑ „Kosovo: Russia's Fifth Frozen Conflict? - Jamestown”. Jamestown (în engleză). Accesat în .
  11. ↑ „From 'frozen' conflict to full-scale invasion How has eight years of war changed Ukraine's Donbas? Meduza asks human rights expert Varvara Pakhomenko”. Meduza (în engleză). Accesat în .
  12. ↑ „The Donbas War: Ukraine's Frozen Conflict”. Matthew Hatcher (în engleză). Accesat în .
  13. ↑ „War in the Donbass: Five years on, is there any hope of a durable peace? (news article)”. wiiw.ac.at (în engleză). Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Conflict_înghețat&oldid=17901253