Romanian Studies

Through an investigation of policy documents and reports from post-1989 Romanian education reform, this article argues that what came to be known in the early 1990s as a ‘post-socialist condition’, characterized by exuberant nationalism, needs to be rethought. Rather than an exceptional path, Romanian education displays conspicuous synchronization with wider world trends, while some peculiar national narratives in explaining reform failures persist. Instead of becoming more nation-focused (as predicted by prevalent conceptualizations of ‘Eastern’ types of nationalism), discourses of educational reform opened up to the world, most notably through the mediation of Europe. Since the end of the nationalizing decade of the 1990s, educational texts have consistently invoked global themes of adaptation. Narratives about the mission of mass education and reform priorities encapsulating officially-sanctioned projections of the nation became outward-looking, in contrast to the self-referential rhetoric of socialist times. The changing patterns of Romanian nation-building are reflective of trends across the world, pointing to a reconsideration of the exceptionalism often associated with Eastern Europe.

This article argues that positive representations of the German minority in post-1989 Romania, discernible in specific memory and identity discourses, are linked to an internalized self-orientalizing view of Romanianness and to a symbolic wish to “belong to Europe,” present in Romanian society and displayed on the Romanian political scene. In other words, it maintains that a phenomenon describable as “philo-Germanism without Germans” in contemporary Romania is tightly connected with the production and reproduction of symbolic geographies whose aim is to insert Romania into the “civilized” Western/European world.

Publicarea sistematică a actelor interne din vremea lui Ştefan cel Mare păstrate sub diferite forme (originale, copii târzii, rezumate sau menţiuni), demers iniţiat de Ioan Bogdan, completat de Mihai Costăchescu şi reluat în cuprinsul colecţiilor Documente privind istoria României şi Documenta Romaniae Historica, nu a însemnat o încheiere a efortului de restituire a înscrisurilor emise de cancelaria acelei epoci. Depozite arhivistice din ţară sau din străinătate mai tăinuiesc, încă, aşa cum s-a dovedit, hrisoave, sau semnalări ale unor astfel de acte validate cu pecetea domnească a lui Ştefan.
Precizăm, de la început, că studiul nostru nu are ca temei o informaţie inedită, ci una risipită în cuprinsul documentelor emise după anul morţii voievodului, nouă fiind doar maniera în care ne-am propus să ordonăm aceste referinţe. Am iniţiat acest proiect în speranţa că, în ciuda unor omisiuni sau erori, felul în care am izbutit să recuperăm conţinutul unor acte din vremea lui Ştefan cel Mare va alcătui un punct de plecare, atât pentru cei care vor avea şansa descoperirii unor hrisoave considerate până acum pierdute, cât şi pentru iscoditorii trecutului unei familii sau al unei localităţi.
Totodată, am încercat o datare aproximativă a 88 de menţiuni în funcţie de apariţia beneficiarilor în documentele păstrate din vremea lui Ştefan voievod (martori în Sfat, alte transferuri de proprietate). Am încercat, atât cât ne-a stat în putere, să aducem rezultatul observaţiilor noastre cât mai apropiat de adevăr, oferind celor care vor fi tentaţi să pătrundă pe terenul mult străbătut al domniei lui Ştefan cel Mare câteva repere.

Отрывок из книги  Игор Кашу, КЛАССОВЫЙ ВРАГ. Политические репрессии, насилие и сопротивление в Молдавской (А) ССР, 1924-1956, c. 140-144. Опубликовано на румынском в Кишиневе издательством CARTIER в 2014 г. Русская версия книги выйдет в 2015 г.