Labalme
| Labalme | |
| — comună din Franța — | |
![]() Labalme (Franța) Poziția geografică în Franța | |
| Coordonate: 46°05′35″N 5°28′59″E / 46.093055555556°N 5.4830555555556°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Arondisment | Arondismentul Nantua |
| Diviziune administrativă a Franței | Franța metropolitană |
| Regiune a Franței | |
| Departament al Franței | |
| Suprafață[1] | |
| - Total | 8,8 km² |
| Altitudine[2] | 720 m.d.m. |
| Populație (2023) | |
| - Total | 204 locuitori |
| Cod poștal | 01450[3] |
| Prezență online | |
| GeoNames OpenStreetMap relation ID | |
| Modifică date / text | |
Labalme este o comună franceză, situată în departamentul Ain, în regiunea Auvergne-Rhône-Alpes.
Geografie
[modificare | modificare sursă]
Localizare
[modificare | modificare sursă]Labalme este situată la o altitudine de 586 m, în regiunea Bugey(d) din sudul Munților Jura, la aproximativ 23 de kilometri sud-est de Bourg-en-Bresse și la 53 de kilometri vest-sud-vest de orașul Geneva (în linie dreaptă). Suprafața teritoriului comunal, de 8,80 km², cuprinde o parte a unui lanț muntos (anticlinal) situat între valea râului Ain și valea sinclinală a râurilor Oignin[4] și Borrey. Lanțul muntos în sine prezintă o structură de relief pronunțată. La granița de sud-vest a comunei începe abruptul către defileul adâncit de aproximativ 300 m al râului Cerdon. În est, culmile Montagne d’Oisselaz și Chaîne de l’Avocat, despărțite de trecătoarea Col du Sappel, delimitează comuna. În special Chaîne de l’Avocat se ridică abrupt, atingând astfel cel mai înalt punct al comunei. Din cauza substratului calcaros și poros, apele de precipitații se infiltrează rapid, neexistând cursuri de apă la suprafață.
Comune limitrofe
[modificare | modificare sursă]| Saint-Alban | Ceignes | Maillat |
| Vieu-d'Izenave | ||
| Cerdon |
Climă
[modificare | modificare sursă]Au fost realizate mai multe studii cu scopul de a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială a datelor și de perioada de referință. În anul 2010, climatul comunei era de tip climat de munte, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, ocuparea terenurilor etc.) și pe date care acoperă perioada 1971–2000[5]. În anul 2020, climatul predominant este clasificat drept Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger pentru perioada 1988–2017, mai exact un climat temperat cu vară răcoroasă, fără sezon uscat[6]. De asemenea, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor din Franța metropolitană, în care comuna se află într-o zonă de tranziție între climatul semicontinental și climatul de munte[7] și este inclusă în regiunea climatică Jura, caracterizată prin precipitații abundente în toate anotimpurile (1 000 până la 1 500 mm/an), ierni riguroase și o strălucire mediocră a soarelui[8]. În plus, aceasta este inclusă în zona H1c în temeiul reglementării de mediu 2020 privind construcțiile noi[n 1][11][12].
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 9,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 9,4 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 1 552 mm, cu 12,1 zile de precipitații în ianuarie și 8,5 zile în iulie[5]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Ceyzériat la 16 km distanță[13], este de 11,7 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 1 032,6 mm[14][15].
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020[16]. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[17].
Urbanism
[modificare | modificare sursă]Tipologie
[modificare | modificare sursă]La 1 ianuarie 2025, Labalme este categorisită drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 2][18][19][20] în 2022. Aceasta este situată în afara unității urbane[n 3][21] și în afara zonei metropolitane a orașelor[n 4][22][23].
Utilizarea terenurilor
[modificare | modificare sursă]Utilizarea terenurilor în comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocuparea biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța pădurilor și a mediilor seminaturale (71% în 2018), o proporție sensibil echivalentă cu cea din 1990 (70,7%). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: păduri (70,8%), zone agricole theterogene (22,6%), pajiști (3,5%), zone urbanizate (2,9%), spații deschise, fără vegetație sau cu puțină vegetație (0,1%) [12][24].
Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent)[25].

Toponimie
[modificare | modificare sursă]Numele Labalme înseamnă „peștera” și se explică fără îndoială prin prezența peșterilor din Cerdon.
Numele uzual al comunei este Labalme-sur-Cerdon.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Parohie anexă a localității Saint-Alban, apoi a Cerdonului, sub hramul Sfântului Amand.
Biserica din La Balme a fost unită cu capitolul Bisericii „Sfântul Ioan Baptistul” din Cerdon printr-o bulă a papei Sixt al IV-lea, datată în mai 1479.
Populația și societatea
[modificare | modificare sursă]Date demografice
[modificare | modificare sursă]Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[26][27].
În 2023, comuna număra 204 locuitori[n 5], în scădere cu -2,86 % față de 2017 (Ain: +5,59 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
| An | 1793 | 1821 | 1841 | 1856 | 1872 | 1886 | 1901 | 1921 | 1936 | 1962 | 1982 | 2006 | 2014 | 2023 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Populație | 448 | 420 | 420 | 412 | 320 | 369 | 248 | 206 | 167 | 118 | 104 | 152 | 210 | 204 |
Cultură și patrimoniu
[modificare | modificare sursă]Locuri și monumente
[modificare | modificare sursă]- Castelul Sappel, din secolul al XVIII-lea.
- Ruinele castelului Barrioz, fostă proprietate a domnilor de La Balme, menționați în jurul anului 1100[31].
- Se remarcă o incintă ovoidă, precedată și protejată pe partea accesului printr-un șant dublu. O ambrazură mare protejează accesul înspre sud-est. Un puț, care are încă apă, se află în centrul incintei. Foarte puține vestigii au fost degajate recent.
- Ruinele castelului Saint-Julien, numit și La Bâtie-sur-Cerdon sau La Bâtie de Corlieu, posesie a cavalerilor de La Balme, menționată încă din secolul al XII-lea. În 1255, Étienne de la Balme cedează castelul lui Filip I de Savoia(d). Castelul se afla în ruine în 1650[32].
- Biserica „Sfântul Amand” din Labalme (în stil gotic), din secolul al XV-lea.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Reglementarea de Mediu 2020 („RE 2020”) este reglementarea în vigoare în Franța care vizează, pentru clădirile noi, limitarea impactului construcțiilor asupra planetei, asigurând în același timp confortul și un consum redus de energie. Este o schimbare de paradigmă care mizează atât pe performanța energetică, cât și pe o analiză a ciclului de viață (ACV), ceea ce integrează, de fapt, emisiile de carbon legate de construcție. RE2020 prevede mai multe faze de consolidare a criteriilor privind carbonul și energia: în 2025, 2028 și apoi 2031. Subiectul major devine materia și nu mai este reprezentat doar de energie. RE 2020 influențează atât performanța, cât și arhitectura[9][10].
- ↑ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
- ↑ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
- ↑ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
- ↑ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2026, înregistrată în anul 2023, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2025, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2023.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ „répertoire géographique des communes”. Institutul Geografic Național (Franța). Wikidata Q20894925. Accesat în .
- ↑ „Geofla® Communes”. . Wikidata Q133878296.
- ↑ „Base officielle des codes postaux”. La Poste. . Wikidata Q66049091.
- ↑ „Fiche cours d'eau - Oignin” (în franceză). Sandre. Accesat în .
- 1 2 Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în .
- ↑ Dubreuil, V. (). „Le changement climatique en France illustré par la classification de Köppen (Schimbările climatice din Franța ilustrate prin clasificarea Köppen)”. La Météorologie (în franceză) (116): 37-47.
- ↑ „Le climat en France hexagonale et Corse (Climatul în Franța hexagonală și Corsica)” (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ „Un peu de géographie (Un pic de geografie)” (în franceză). Météo-France. Arhivat din original în . Accesat în .
- ↑ „Réglementation Environnementale 2020 : réduire l'impact carbone des bâtiments neufs (Dossier RE2020) (Reglementarea de Mediu 2020: reducerea impactului carbon al clădirilor noi (Dosar RE2020))” (în franceză). Cerema. . Accesat în .
- ↑ „RE2020 (RE2020)” (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des territoires. . Accesat în .
- ↑ „Réglementation environnementale RE2020 (Reglementarea de mediu RE2020)” (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des territoires. . Accesat în .
- ↑ „La répartition des départements par zone climatique (Repartizarea departamentelor pe zone climatice)” (PDF) (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des territoires. Accesat în .
- ↑ „Distanța dintre Labalme și Ceyzériat” (în franceză). distance.to. Accesat în .
- ↑ „Stația Météo-France Ceyzériat - fișă climatologică - perioada 1991-2020” (PDF) (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ „Stația Météo-France Ceyzériat - fișă de metadate” (PDF) (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ „Les nouvelles projections climatiques de référence DRIAS-2020 (Noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020)” (în franceză). DRIAS, Les futurs du climat. Accesat în .
- ↑ „Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs” (în franceză). Météo-France. Accesat în .
- ↑ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Commune urbaine – définition (Comună urbană – definiție)” (în franceză). Insee. Accesat în .
- ↑ „La grille de densité 2019 (Grila de densitate 2019)” (în franceză). Insee. . Accesat în .
- ↑ „Metadatele comunei Labalme” (în franceză). Insee. Accesat în .
- ↑ „Zona metropolitană a orașelor 2020” (în franceză). Insee. Accesat în .
- ↑ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în .
- ↑ „CORINE Land Cover - Données et études statistiques (CORINE Land Cover - Date și studii statistice)” (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des Territoires. . Accesat în .
- ↑ „Evoluția comparativă a utilizării terenurilor în comuna Labalme pe hărți vechi” (în franceză). IGN. Accesat în .
- ↑ „Présentation du recensement de la population (Prezentarea recensământului populației)” (în franceză). Insee. iunie 2022. Accesat în .
- ↑ „Documentation complémentaire sur le recensement (Documentație suplimentară despre recensământ)” (în franceză). Insee. . Accesat în .
- ↑ „Des villages de Cassini aux communes d'aujourd'hui - Labalme (De la satele Cassini la comunele de astăzi - Labalme)” (în franceză). École des hautes études en sciences sociales. Accesat în .
- ↑ „Historique des populations de référence Recensements de la population 1968-2023 (Istoricul populațiilor de referință Recensămintele populației 1968-2023)” (în franceză). Institut national de la statistique et des études économiques. Accesat în .
- ↑ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2023 Labalme” (în franceză). INSEE. Accesat în .
- ↑ Salch, Charles-Laurent; Finó, Joseph-Frédéric (). Atlas des châteaux forts en France (Atlasul castelelor fortificate din Franța) (în franceză). Strasbourg: Éditions Publitotal. p. 17.
- ↑ Salch, Charles-Laurent; Finó, Joseph-Frédéric (). Atlas des châteaux forts en France (Atlasul castelelor fortificate din Franța) (în franceză). Strasbourg: Éditions Publitotal. p. 22.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Buathier, Henri (). Histoire des communes de l'Ain : Le Haut-Bugey, Le Valromey, Le pays de Gex (în franceză). 4. Le Coteau: Horvath. p. 251. ISBN 978-2-71710-315-1.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Labalme la Wikimedia Commons- „Labalme” (în franceză). Insee. Accesat în .
- „Des villages de Cassini aux communes d'aujourd'hui - Labalme (De la satele Cassini la comunele de astăzi - Labalme)” (în franceză). École des hautes études en sciences sociales. Accesat în .
